Am decis sa transfer articolele și interviurile pe care le-am făcut pentru diferite reviste pe blogul meu personal. Recenzia de mai jos a fost publicată pe MetalAct în data de 5 septembrie 2010.
Lansat la inceputul lunii septembrie “What Lies Beneath” este cel de-al patrulea album solo al sopranei lirice Tarja Turunen. Ceea ce il deosebeste de celalte albume este o maturitate muzicala si un curaj in fortele proprii evidente de la prima piesa la bonus track-uri. Trebuie sa mentionz de la bun inceput ca nu este un album “usurel” sau “simplut”, din contra, este foarte complicat si complex, deoarece “ce se afla dedesubt” nu poate fi rezumat atat de usor. Tarja a fost preocupata de legatura dintre muzica si text, lucrand indelung la imbinarea celor doua elemente. De aceea mesajul albumului poate fi interpretat in mai multe “chei”: ce se ascunde in spatele iubirii, ce defineste si caracterizeaza un om , viata in general.
Nu este un album care poate fi caracterizat de heavy metal extrem, dar nici de muzica clasica. Totusi are accente din heavy metal punctate prin chitare (“Little Lies”, “Falling Awake”), de death metal prin vocea lui Phil Labonte (“Dark Star”), dar si din muzica experimentala/ industriala prin atmosfera intunecata (“I Feel Immortal”, “In For A Kill”). Orchestra simfonica se face simtita pe tot parcursul albumului, dar rolul ei este de a sublinia accentele dramatice ale pieselor si de a crea o atmosfera aproape sinistra pe alocuri. Vocea Tarjei este mult mai dramatica decat in ceea ce a cantat pana acum si joaca in fiecare piesa alt rol, total diferit de cel precedent.
Desi toate piesele sunt total diferite una de alta, ele au un element comun care le domina: “What Lies Beneath” – fiecare piesa incearca sa raspunda la aceasta intrebare. Recomand spre ascultare “Crimson Deep” (duet-ul de la tobe este minunat), “I Feel Immortal” (datorita atmosferei care iti face “pielea de gaina”), “Anteroom of Death” (piesa de deschidere desi o piesa aparent ludica, are un mesaj mai degraba morbid, iar vocea Tarjei alaturi de Van Canto completeaza perfect atmosfera piesei), “Dark Star” si “Little Lies” (pentru duritatea lor). “Until My Last Breath” si “Falling Awake” doua dintre single-urile albumului mi se par prea “radio-friendly”. “Rivers of Lust” si “In For A Kill” au fost piesele care m-au uimit la Tarja si mi-au aratat cat de mult s-a maturizat pe plan muzical. “Naiad” mi-a adus aminte de muzica din filmele din anii ’70, explicand mult prea direct mesajul albumului a ajuns bonus la variant deluxe. Cover-ul dupa Whitesnake este… interesant pentru ca Tarja canta alturi de fratii ei Timo si Toni.
Merita sa-i dati o ascultare daca nu sunteti pasionati de muzica clasica, macar pentru a-i asculta pe Terrana, Calhoun, Wimbish, Van Canto, Satriani si Labonte. Nu este un secret pentru nimeni ca “What Lies Beneath” este un “album de voce”, in care toate elementele instrumentale o accentueaza, de aceea merita ascultat pentru a vedea ce se poate face cu o voce bine stapanita.
Alexandra F.
No comments:
Post a Comment