Am decis sa transfer articolele și interviurile pe care le-am făcut pentru diferite reviste pe blogul meu personal. Recenzia de mai jos a fost publicată pe MetalAct.
EPICA – Design Your Universe
data: 01 Noiembrie 2009
Una din trupele care de la lansarea primului album se reinventează în mod constant este în mod cert EPICA. Înca de la “Phantom Agony” olandezii au progresat în mod vizibil muzical, religios, social şi intelectual atingând (pe moment, până la următorul produs de studio) apogeul prin proaspăt lansatul “Design Your Universe”. Un album absolut mirific, fascinant, exotic şi ezoteric. Băieţii şi fata ne dovedesc că nu numai l-au studiat pe Mozart, dar l-au şi înţeles. Fiecare piesă este o poveste în sine, iar toate puse laolaltă dau un mozaic muzical fascinant şi de ce nu, sensibil.Tema centrală a albumului “Design Your Universe” înseamnă exact asta: Reinventează-ţi universul, tu cel care îl asculţi poţi să-ţi creezi propria ta lume, de fapt ai responsabilitatea să-ţi creezi propria ta lume, propriul tău mircocosmos, care la rândul său va influenţa macrocosmosul în toate sferele sale: sociale, politice, religioase, ideologice, etc. Ca o adevărată operă de artă, acest album poate fi interpretat în mai multe chei: muzical, textual, social, politic, religios, etc. Fiind un album conceptual voi aborda partea muzicală şi textuală a sa.
Samadhi
De la “Phantom Agony” EPICA şi-au stabilit structura albumelor, acest lucru s-a vazut clar pe “The Divine Conspiracy”: un intro care deschide opera muzicală şi care pune piesele ce îl vor urma într-un anumit context muzical. “Samadhi”, intro-ul de la “Design Your Universe” reuşeşte chiar mai mult, reuşeşte să însumeze tot conceptul şi muzica albumului. De asemenea prin sensul termenului, care este explicat de “The Columbia Encyclopedia” ca fiind “o stare de absobţie profundă în obiectul meditaţiei, şi ţelul multor practici de yoga. În Buddhism termenul se referă la orice stare de concentrare asupra unui singur punct. În Hinduism semnifică cele mai înalte niveluri de contemplare mistică, în care conştiinţa individuala devine identificabilă cu zeitatea supremă” se stabileşte exact ţelul albumului şi ce a dus la crearea lui: meditaţia, încă o dată invitaţia la crearea propriului microcosmos. Pe de altă parte se poate înţelege şi că muzicienii au contemplat şi meditat îndelung la muzica şi versurile de pe “Design Your Universe”.
Conţinând doar orchestră şi cor piesa deschide calea uneia dintre cele mai “dure” piese de pe album.
Resign to Surrender (A New Age Dawns Part IV)
Deşi începe relativ “liniştit” cu orchestră şi cor, Mark “pune capăt” liniştii printr-o parte vocala foarte dură. Prima mea reacţie a fost de “Wow, ce bine cântă băiatul asta!”. Într-adevăr se simte un progres de la “The Divine Conspiracy”. Asta până când a intrat Simone la refren şi am realizat ca Simone “s-a pus la punct” bine de tot cu vocea (jos pălăria faţă de Amanda Somerville şi Oliver Palotai!). Piesa este un exemplu foarte fin de transpunere a mesajului textual în muzică (sau invers?): frica de necunoscut (tobele foarte rapide), de sfârşit (vocea apocaliptica a lui Mark), pierderea a tot ce abia am adunat precum şi îndemnul la a renunţa la tot balastul în exces pentru a restaura balanţa care ne distribuie starea de bine (vocea lui Simone şi povestitorul). Piesa are rolul de introducere şi aliniere la sensul titlului albumului. Deşi pesimistă ca şi tematica, este exact ceea ce trebuie pentru a te face curios sa vezi ce urmează. Corul şi orchestra m-au dus cu gândul la corul antic din tragediile anticilor, iar toba conturează perfect acest “peisaj apocaliptic”. Chitarele sunt foarte dure şi ritmate (prin duritatea lor se simte deja influenţa noului membru Isaac Delahaye, ex. God Dethroned) şi pe alocuri alături de orchestră (instrumentele de suflat mai ales) sună foarte sumbru. Partea de orgă care este rezolvată apoi într-un solo de voce care la rândul lui se rezolvă în solo-ul de chitare nu fac altceva decât să accentueze atmosfera sumbră a piesei: “Sfârşitul este aproape”.
Unleashed
Începe cu un cor care îsi păstrează rolul de “cor antic” din “Resign To Surrender”. O piesă care vorbeşte de degradarea umană faţă de univers şi faţă de individ. Anii degradează individul care nu se împlineşte din nici un punct de vedere, uman sau spiritual şi ajunge să se piardă pe sine în cursul curgerii lor, sufletul ajungând să se simta captiv dorind doar să fie eliberat.
Muzica la rândul ei îşi păstrează nota apocaliptică de la prima piesă, dar totuşi dă o notă de ironie şi de pesimism notabile mai ales la partea de solo prin corul în crescendo de la început, pianul foarte înalt şi vocalizele “fantomatice”. Totuşi este după părerea mea cea mai “comercială” piesă de pe album (de aici şi piesa care promovează cu un videoclip albumul), asta pentru că nu are aceleaşi efecte elaborate ca celelalte piese de pe “Desin Your Univesre”
Martyr of the Free World
Speed metal care trece prin melodic metal ca să ajungă la o repriză de muzică “bizantină” şi la o voce foarte expresivă (răutacioasă, malefică) a lui Simone. De remarcat este partea de refrem unde vocea lui Mark, chitarele extrem de dure (să fie influenţa lui Isaac?) şi clapa se îmbină într-un efect absolut unic. Corul gregorian aduce un alt accent de muzică “bizantină” şi accentuează tematica religioasă dată şi de cuvântul “martir” din tilul piesei.
În lumea pesimisto-apocaliptică descrisă în piesele precendente se găseşte o mişcare de rezistenţă formată dinntr-un grup de oameni care lupta pentru libertatea pe toate planurile. Mesagerul acestui grup de oameni liberi, cei care deja îşi creează singuri universul va deveni martirul lumii libere, ucis fiind de cei care se opun libertăţii.
Our Destiny
M-a fascinat cum sună vocea lui Simone pe această piesă. Absolut minunat, extrem de expresiva şi de clară. Pe de altă parte imi place mult strofa în care vocea cântă doar cu bass-ul şi clapa. Minunat este şi pasajul de la final cu duetul dintre Simone şi cor.
Textual este prima piesă în care se întrezăreşte “o rază de lumina”. Destinul celui care cântă este cheia eliberării. Pe de altă parte textul m-a dus cu gândul la muzica medievală şi la barzii care prin muzica lor puteau influenţa îşi puteau influenţa acultătorii.
Kingdom of Heaven (A New Age Dawns Part V)
Titlul te duce cu gândul la filmul cu acelaşi nume, dar are în contextul piesei două înţelesuri diferite: paradisul biblic, dar şi “lumea explicată” de fizica cuantică şi teoria relativităţii.
Una dintre cele mai complexe piese ale olandezilor. O operă în sine, lungă de peste 13 minute şi formată din cinci părţi în care se dezbate tema fizicii cuantice şi percepţia acesteia din punct de vedere religios.
Muzica este absolut spectaculoasă, influenţe de muzică tibetană (şi corul de başi de la început este absolut magnific), cu clopoţei de vânt care trec apoi printr-o parte orchestrală şi se rezolvă într-o bucată de speed metal melodic de toată frumoseţea. Accentuez iar pe duetele lui Simone cu corul şi vocea lui Mark, foarte bine interpretate. De remarcat este şi orchestra care în marea de riff-uri dure de chitare sună precum sirena unui vapor într-o furtună pe mare. După ce primele trei părţi ale piesei au fost extrem de dure din punct de vedere al muzicii, partea a IV-a se deschide printr-o chitară acustică – imaginea “Împărăţiei cerului” – şi o atmosferă idilică. Totuşi printr-o voce dură acest rai este închis celui care l-a pătruns. Urmează o parte epică desprinsă din operele clasice şi un solo de chitare care este tipic pentru rock-ul progresiv (aviz amatorilor!). Piesa este rezolvată în aceeaşi atmosferă de la începutul ei, ceea ce simbolizează în planul textual reîntoarcerea celor care au năzuit cunoaşterea supremă pe pământ.
The Price of Freedom...
este moartea. Este explicaţia acestui preludiu, care aduce o altă notă de pesimism, de data asta explicând situaţia dramatică a omului, ca fiind rezultatul propriei lui “creaţii”, spre ex. războiaele, totalitarismul, etc
Burn to a Cinder
După mine această piesă împreună cu cea în care se rezolvă (“Tides of Time”) sunt piesele care o definesc pe Simone Simons ca şi artist şi o scot în evidenţă. Se observă foarte bine particularităţile şi elementele care o individualizează net faţă de celelalte voci din metalul feminin. Pe de altă parte se observă aici şi pasiunea ei pentru musical.
Ce îmi place la această piesă este cum instrumentaţia interpretează în acelaşi timp cu vocea textul, apar aceleaşi accente, aceleaşi pauze şi aceleaşi inflexiuni; se susţin reciproc.
Tematica piesei se referă la violenţa care ne afectează pe toţi, care face victime nevinovate. Precum şi dorinţa de a ne salva persoana dragă de această violoenţă, dar fiecare având destinul său individual, acest lucru nu este întotdeauna posibil.
Tides of Time
O bijuterie muzicală şi asta pentru că vocea lui Simone sună atât de veridic povestind tragedia îndrgostitului care şi-a pierdut jumătatea. Dar şi pentru pianul care suţine tema muzicală a piesei constant, intrarea restului formaţiei care accentuează punctul culminant al piesei şi solo-ul de chitară care aduce o tentă de progresiv acestei compoziţii cu influenţe de musical şi de lied de Liszt.
Deconstruct
Compoziţia chitarelor pe un ritm sacadat şi inconstant alături de duetul lui Simone şi Mark sunt elementele cheie ale acestei piese. Foarte frumoasă este şi partea de solo a lui Simone cu un cor în staccato pe fundal.
Tema este “deconstruirea” lumii în care trăim pentru construirea uneia mai bune.
Semblance of Liberty
Intro-ul este un alt exerciţiu de speed metal foarte bine realizat care apoi se rezolvă într-o bucată de black melodic pentru a termina într-o bucată de death melodic. Dacă nu ar exista orchestra, corul şi vocea lui Simone, această piesă ar trece fără probleme ca o piesă de metal extrem. Această duritate proaspătă a celor de la EPICA arată nivelul de maturitate muzicală la care au jauns. Foarte bune sunt solo-ul de citară care dă într-un cor care cântă în staccato şi finalul piesei care este death metal aproape pur.
White Waters
Piesa cu Tony Kakko. M-a dus aproape imediat cu gândul la filmul “The Lady in the Lake”. Vocalizele lui Simone sunt din altă lume, iar vocea atât de melodică a lui Tony completează perfect această broderie muzicală. Faptul că nu cântă în acelaşi timp accentuează senzaţia de diferenţă dintre cei doi: el este fiinţă a lumii terestre, ea este o fiinţă a lumii acvatice, a unei alte lumi, a lumii de dincolo.
Din punct de vedere muzical piesa asta este ceea ce într-o compoziţie de arhitectura este denumit ca fiind “5% roşu”, adica acel element diferit care accentuează întreaga compoziţie şi-i dă eleganţă.
Design Your Universe (A New Age Dawns Part VI)Ultimul din cei trei mari piloni pe care se sprijină albumul, a VI-a parte din “A New Age Dawns”, piesa care împrumută tiltul albumului “Design Your Universe” însumează toate elementele epice şi muzicale din piesele precedente: chitarele dure, atmosfera de poveste a unui spaţiu atemporal, primordial, orchestra, corul în staccato, chitarele acustice şi bineînţeles vocile lui Simone şi a lui Mark. Corul de pe această piesă îmi place în mod absolut special datorită părţilor de staccato, dar şi a vocilor.
Este cea mai optimistă piesă de pe album, explică în totalitate conceptul de redefinire a propriului univers.
Când au lansat “The Divine Conspiracy” EPICA au arătat că pot mai mult decât până în acel moment, au dat senzaţia că şi-au atins maximul de performanţă şi măiestrie muzicale, de aceea eram foarte curioasă de cum va suna “Design Your Universe”. Dar au demonstrat din nou că spiritul muzical creativ este nelimitat. S-au reinventat ca trupă şi prin schimbarea de chitarişti şi sunt mai puternici ca niciodată din punct de vedere muzical; şi-au asigurat o individualitate muzicală faţă de toate celelalte trupe cu care au fost comparaţi până la această dată – nu se mai poate spune despre ei că sună ca Nightwish (pentru că au o compoziţie mai complexă, o voce mai bună, mai expresivă), ca Within Temptation (au influenţe de rock progresiv), ca şi Kamelot (au inflenţe de speed metal şi metal extrem), etc.
Nu merită 10, pentru că au arătat că au potenţial. Merită 8,5, ca să demonstreze pe viitor până unde pot ajunge.
Alexandra Fratu
No comments:
Post a Comment